Omul lui Dumnezeu care a căzut în propria lui groapă. Nea Vasile de la Mârșa și secretul vieții de 80 de ani

80 de ani are Nea Vasile. S-a înmuiat cureaua

Reporter: Nea Vasile, 80 de ani. Cum ați ajuns la vârsta asta?

Nea Vasile: Păi, ce, e greu?

Nu e greu?

N-a fost greu până acuma. De-aici înainte cred că e greu.

De ce?

Că s-a înmuiat cureaua.

Supărări? Pe bani, pe bani.

Banii face neomu” să fie neom.

La 80 de ani ceartă la mata în casă?

Păi, cum? Păi, neajungerea nu e ceartă? E ceartă, dom”le.

Păi, e vârsta înțelepciunii, se spune. La 80 de ani.

Păi, domnule, eu nu am fost niciodată rău. Nu, nu m-am certat cu ea niciodată sau cu familia. Eu n-am făcut gesturile astea, c-am avut de toate de ce-a trebuit. Tot, tot, tot, tot. Și aveam serviciu bun, cântam întotdeauna, cântam și joia, și vinerea, și sâmbăta și duminica. Acu” s-a înmuiat. O pensie de 8-9 milioane nu-mi ajunge. Nu ne-ajunge că suntem învățați pe mâncare bună. Eu plec să iau și eu o băutură bună, că nu beau orice poșircă, și…. Ea fumează și nu ne-ajunge, nu ne-ajunge.

S-a prostit stomacul

La vârsta asta ar trebui s-o lăsați cu carnea mai ușor, mai pe sănătate, mai o urzică, mai o fasole?

Aoleu, păi fasolea… cât te costă un kil” de carne, atâta e un kil” de fasole.

Cum așa? Nu e ieftină, nu puneți în curte?

Câtă curte să am să am atâta fasole? Nu, n-am, și cumpăratu” fasolei mai cumperi, că eu vinerea mănânc de post, nu mănânc de dulce nimic. Dar, altădată nu mai mănânc, că mă cam doare stomacul, s-a prostit stomacul, nu mai e bun.

Vrea mai multă carne sau mai multe vegetale?

Deci, carnea n-o mănânc multă eu. N-o trec peste limită, nu, puțin.

Vă întărâtați, așa.

Nu, nu, nu. Eu mănânc să mă satur, da” mănânc foarte puțin.

Și pe brânză?

Și brânză, da. E bună. Lapte, mai e și lapte.

Un kil” pe zi mi-l beau permanent

Vă dați seama, la 80 de ani nu vă abțineți de la nimic.

Dacă aveam un butoi de țuică, domnu” Hanno știe, eram cel mai bine om..

La 80 de ani mai duceți țuică?

Aoleu, de aia de țară vorbesc. Știi cât aș bea pe zi? Nu mă laud, că spusei de mâncare, nu mă laud, că nu mănânc, nu pot să mănânc. Nu mănânc mult. Uite, domnu”Hanno știe. Dar de băutură, dacă aș avea băutură în casă, bună, un kil” pe zi mi-l beau permanent.

Păi și ce faceți în timp ce beți?

Păi, n-am treabă. Unde să mă duc? Văz de niște păsări în curte, mă îmbrac, stau în curte, așa. Mă uit la păsăret.

Și mai duceți un kil” la 80?

Aproape, da. Pe cuvântu” meu.

Femeia e supărată

Dau banii pe băutură. Da” și ea are țigări și cafea. Ea are țigări și cafea.

Ea câți anișori poartă?

Tot 80! Fără 6 luni. Ea face în ianuarie, pe 12, pe 7, pe 12, 80, și eu am făcut pe 1 august, 80.

Și toată viața v-ați cicălit așa?

Nu ne-am cicălit, că am avut. Nu ne-am cicălit, că am avut. Acu” scade și puterile și venitul, și venitul, așa, că toată vara asta… nu pârăsc pe nimeni, n-am cântat decât câteva nunți, și nu-ți ajunge.. nu-mi ajunge mie ca să am și eu ce trebuie în casă. Ea asta îmi reproșează, că, dacă mai am și eu 300 în buzunar, îi dau pe o sticlă de votcă, de aia bună și încep și beau și „Iar ai luat, banii i-ai cheltuit. Tot ea e mai tare ca mine.

Dar ce are femeia, până la urmă? Ce e femeia, ce are?

Păi hai să vă spun eu, bravo! Dacă nu era asta care am găsit-o, care e în curte la mine, femeia asta, și e a doua femeie, nu e prima, eu nu trăiam la vârsta asta. Pentru că eu nu sunt în stare nici să spăl în casă, să fac treabă, nici să fac mâncare, nu știu nimic. Nu că nu știu, n-am vrut să fac, că a avut timp să facă. Ea e strună cu toate. Mâncare bună face, ca lumea, da să-i aduc, să aibe ce să facă. Spălat, curat, toate alea-n casă, ea le face, singurică. Și dacă e nevoie, mă spală și pe mine pe picioare, pe așa.. da. Ca aseară. M-a spălat bine, nu știu ce, am stat la căldură.

Dragostea e la începutul timpului

A fost dragoste?

Nu. Păi dragostea… dragostea, să zicem așa, e la începutul timpului ăluia, la 22 de ani care-i aveam atuncia, până a făcut primii copii în ”57, în ”61 Costică, după aiălaltă mică în ”70, a început greutățile. Costică s-a însurat, l-am mutat la casa mea, unde ședeam eu, unde am avut casa în ”60-”70, că avea și el un copil, fata, și a rămas acolo. Eu am stat la mamaia, dincolo, unde stau acuma. Nu mi-e rușine, aia veche, aia bătrână, nu. E a mea, e de la mamaia și e a mea. E locul meu și stau acolo. A început ailaltă. S-a măritat, „Păi dă-mi tăticule și mie mobilă, dă-mi și mie cutare” și a început să scadă banii lui Vasile.

Femeia care spală piciorul. Fără ea muream

Mai de partea lui Dumnezeu, mai de partea lui diavolu”, cum e cu femeile astea?

Femeia este de partea mea, și-a lui Dumnezeu, și a noastră, așa, când are tot ce-i trebuie și n-are lipsă de nimic, așa. Nu zic de om. De ce îi trebuie în casă.

Vă spală pe picior. Nu vă iubește?

NV: E un semn de respect, de întreținere familiară, pentru că suntem căsătoriți în 1956, faceți socoteala câți ani e până acuma… Fieșicare cum își așterne, așa se culcă, să știi. Vorba aia n-a fost rea. Cum te îngrijești, așa ai.

Nea Vasile la poartă, precum Sfântul Petru la Poarta Raiului

Ați lucrat o viață portar. Nea Vasile la poartă, precum Sfântul Petru la Poarta Raiului.

Toată lumea care intra și care ieșea, n-aveam treabă cu ei. Că să-i zic „Ia oprește, bă! Ce ai în geanta aia?”… nu, nu. Că erau oameni din sat de la mine toți. Era din Roată, din Bâleasca. Și mi-era frică că dacă plec duminică să cânt la nuntă și îl băga pe gagiu la belea, aveam și eu belea cu ăla duminică la nuntă. Păi trebuia să fii conștient ce faci. Mai fura. Fura, dar le spuneam „Să ieși pe dincolo, pe partea ailaltă, pe la ăla, că îl chem eu pe ăla la mine”. Și tot așa făceam ca să nu fie o discuție urâtă, nu…… tot așa făceam.

Și ce făceați noaptea? Când lătrau câinii.

NV: Luam târnu, măturam de la prăvălie până la poartă, unde trecea tramvaiu. Făceam curat, stropeam, măturam… Când venea directoru dimineață.. „Cine-a măturat, Vasile, aici?” Era din Bolentin, mă cunoștea bine. „Eu, domnule director. Domnule director, dacă stau degeaba, mă ia cu somnu aici. Vine poliția acolo și mă vede și îmi dă amendă.” „Măi, dacă crezi tu, treaba ta.”

Omul renunță primul la lăutar. Pune DJ

Și nu mai cheamă lăutarul.

Ba cheamă lăutarul, dar, rare nunți. Și să fiu cinstit, mai cinstit, așa, la noi în comună e formații mai multe și omu care face nunta caută pe ăla care e mai ieftin, pe ăla-l ia. Cică „Îmi fac treaba cu ăla”. Că nu este la masă mare scofală. Nu mai iese bine, că e toate scumpe. Că acu am văzut că ia lumea coniac la nuntă…. la masă. Nu mai e ca înainte, țuica aia de țară, poșirca aia, că era cam poșircă. Nu, acum ia băutură scumpă, taie porc sau ia fripturi și face la restaurant, și e scumpe. Și dacă mai plătește și lăutarii ăia scump sau bucătarul scump, n-a făcut nimic.

Nea Vasile și Dumnezeu

Nea Vasile, ce facem? Avem Dumnezeu sau nu? E Dumnezeu sus?

Da, este. Eu cred. Acuma, așa…. eu am credință că vinerea nu se mănâncă cu dulce în casă.. la nimeni. Eu așa stau de când s-a născut fii-mea aia mare… din ”57 și până acuma, eu vinerea nu am mâncat cu dulce. Am visat urât, că-mi moare fata, că-mi omoară fata, și am zis „Gata!” M-am înjurat în vis, în față la o cocoană albă, m-a strâns de gât să mă omoare. Nu mănânc și uite că nu mor de asta, nu. Că, v-am zis dumneavoastră adineauri. Îmi iau un kil” de fasole și-mi fac de două ori mâncare din ea. E roșii în grădină… mai un ardei, și a trecut vinerea și e foarte bună. Sau, o salată de roșii cu castraveți, cu ceapă, mănânc. Există, domnule. Există că dacă n-ar fi, n-ar trăi nimeni.

Despre mâinile date de Dumnezeu

Ziceți-mi de ce ne-a dat Dumnezeu mâini, de exemplu.

Fără mâini nu poți să trăiești.

Păi, fără ochi poți să trăiești?

Nu… mai bine să ai mâini decât ochi.

De ce?

NV: Păi cu mâinile mai pui să mănânci, te duci la WC, faci orice în casă, dar… eu am cântat la de ăștia… handicapați și la fel de fel de așchimodii din alea. Eu… când am văzut, i-am cântat la unu nunta… El în cărucior, și ea zdravănă, mireasa. Să mor eu de n-am început să plâng. Ea o frumusețe de femeie și el frumos, și el în cărucior. De ce, Doamne? Iar nu e bine. „De ce, Doamne? Iar nu e bine!” în gândul meu, zic, uite… na. Ăsta n-avea și el dreptul să fie și el cu picioare? Dacă Dumnezeu așa-i dă, așa-i face, ce să mai facem.

Dinți sau urechi?

E mai bine să ai dinți sau e mai bine să ai urechi?

Păi nu… am văzut că trăiește mulți. Am avut unul la noi în țigănie, unul Marcel, nu vedea deloc. Îl duceam… că era rudă cu mama, cu ta-su… îl duceam la prăvălie, îl duceam la râu să facem baie, da” știa, că era sigur de ce-i făceam eu. „Eu nu mă duc, cu Vasile mă duc”.. Băgam până aici în apă, se spăla, se aranja, și veneam cu el acasă. Și a trăit. A trăit mult încoace. Are copii, are familie… da.

Nea Vasile și Moartea

De ce vă e frică de acum încolo? De la 80 de ani în sus, ce mai urmează?

Nu mi-e frică de nimic.

Moartea?

Păi nu mă gândesc la ea. Nu m-am gândit niciodată… Când am fost bolnav, da, m-am gândit. Atuncia, te gândești, pe pat de moarte. Bolnav, cu picioru` rupt, cum a fost el rupt.. am fost și bolnav cu capu”… pe la 9, internat, atuncia mă gândeam… Da” acum nu mă gândesc.

Cum a căzut Nea Vasile în propria lui groapă

Cu piciorul ce-ați pățit?

Am căzut în groapă la cimitir… la cavou. M-am dus să pun un geam, vorbisem cu un băiat să punem un geam acolo, în spate, și eu am pus blăni acolo, d-alea bune, dulapi de ăia… Mi-a furat alea.. nu știu. De la niște rogojini din alea, puse așa… nu știu. Când m-am dus, am intrat pe ușă, am căzut într-un… și are 2 metri adâncime.

Păi, și al cui era mormântul?

Cavoul meu era. Mi-am făcut cavou de viu.

Și v-ați rupt piciorul căzând în propria groapă?

L-am rupt.

Fotografii, filmari, programari nunti, botezuri, chefuri:
https://www.facebook.com/NeaVasile/?fref=ts